Venus versus Marte reloaded

“Femeile se uita la filme romantice şi vor un actor ca în filme, bărbaţii se uită la filme pornografice şi vor una de genul ăla..fiecare vrea altceva”…începea preludiul la prima presupusă ceartă conjugală – şi nici măcar nu eram căsătoriţi încă Desigur, am continuat în crescendo, şi în scurt timp m-am enervat şi i-am aruncat în faţă că va avea parte doar de iubirea “escortelor” pescuite pe Internet cu atitudinea aceasta, după care am ieşit vijelios, cu un trântit de “fereastră”-n nas.

Apoi m-am liniştit şi am început să judec lucrurile la rece. Am analizat ce ştiam eu din vasta-mi experienţă: şi femeile se uită la filme porno, ba chiar mai mult, se documentează din diverse compendii antice şi moderne despre arta iubirii şi fac şi exerciţii speciale pentru antrenarea anumitor muşchi, au propriile lor fantezii savuroase pe care nu ezită să şi le pună-n aplicare. În timp ce şi bărbaţii – sau cel puţin cei care pot şi altceva decât să declame obscenităţi în timpul unui râgâit prelung – cumpără tomberoane întregi de flori, aleargă după autobuze în care se află presupusele iubite, se caţără în nucul din spatele blocului pentru a le urmări, se urcă în primul camion de ocazie pentru a străbate zeci de kilometri şi fac alte gesturi necugetate pe care literatura de profil le categoriseşte drept romantice.

Iar teoria cu femeile care cad pradă unui bărbat puternic şi potent financiar din nevoia de siguranţă sau interese pur meschine, e inventată tot de un bărbat frustrat pentru a-şi justifica eşecurile amoroase. Când e de fapt simplu, atât de simplu…o atitudine onestă, o ţinută îngrijită, maniere elegante şi, evident, acea floare. Însă “romantismul” poate părea desuet, şi în epoca “amorului tranzacţional”, Romeo poate cădea uşor în ridicol. Amice, îţi dau un sfat: dacă n-ai curajul să faci lucruri prosteşti, atunci nu meriţi să te îndrăgosteşti!