Seminţe de gânduri

Şi iată că anul 2010 mi-a fost parţial prieten şi m-a învăţat câteva lecţii preţioase. Conjunctura m-a adus în situaţia de a petrece chinuitor de multe ore cu mine însemi şi de ceea ce mi-era frică n-am scăpat. Aşa că data viitoare, când mi se va mai pune pata să arunc cu seminţe de gânduri în eter, voi sta strâmb (în Triconasana) şi voi gândi mai drept. Asta deoarece mi s-a confirmat încă o dată că nenea autorul care fabrică literatură motivaţională la kilogram a avut încă o dată dreptate, şi plagiindu-l pe Coelho care-l plagiază pe Osho, “Ai grijă ce-ţi doreşti, că Universul nu-i chiar aşa de prost ca şi tine şi-ţi ia în serios dorinţele exact aşa cum le-ai formulat”.

Aşadar, în 2010 am pierdut un job, dar am câştigat experienţă. Şi încă trei alternative pe lângă. Am pierdut un iubit, dar m-am regăsit pe mine. Am învăţat că pot câştiga prin fraudă, dar orice e ilicit rezistă doar pentru scurt timp. Am constatat că dacă iau o decizie într-un sens şi încalc convenţia, nu ar trebui să mă mire dacă şi întâmplările survin contradictoriu, asemeni unui camion condus de un şofer beat pe o şosea îngheţată. Şi că uneori răspunsul la rugăciuni este “Nu încă, e sigur că asta vrei?!”. Şi că a fi fair play e avantajul celui puternic şi şansa celui slab. Şi că aroganţa chiar e total inutilă: îmbrăcată de un prost, nu face decât să-i sublinieze hidoşenia, iar un deştept…ei bine, un deştept de ce mai simte nevoia s-o afişeze, dacă tot e aşa deştept?! Şi că sunt prea obosită de jocuri, mi-e lehamite să nu mai fiu autentică în orice situaţie s-ar ivi.

E un risc enorm, dar dacă ar trebui să mai aleg odată, mi l-aş mai asuma. Şi cum din matematica de-a şasea cel mai mult mi-a plăcut conceptul de congruenţă, am încercat să-l aplic ad literam. În consecinţă, nu mi-am propus să condamn în particular consumul de iarbă zice-se halucinogenă, iar în public s-o promovez, nu m-am lăudat cu lectura mea vastă, în timp ce banii nu se virau în contul vreunei librării. Nu. Am avut curaj să spun ce am pe suflet şi mi-am dat seama că puterea stă şi în asumarea vulnerabilităţii, care e diferită de slăbiciune. Şi iubesc. Cumva ciudat, dulce, pur şi adevărat. Şi nu am aşteptări, nu doresc exclusivitate, nu vreau să fiu centrul atenţiei, ci să fiu liberă. Şi am mai învăţat că legea atracţiei într-adevăr funcţionează. Eu stau în Soarelui, pe strada Farului, lucrez la call centerul energiei electrice şi am iubit un constănţean angajat în domeniul energetic, după care am cunoscut un sârb care se ocupă de panouri solare. Şi, după cum se ştie încă din şcoală, Soarele durează mai mult decât rezervele petroliere.

Şi mă regăsesc în piesa asta cu Io(a)na şi balena, păstrându-mi esenţa într-o lume pervertită în continuă agitaţie